COSTEL ZĂGAN

Mâinile se roagă mângâind, iubito

Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare

Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc

Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul

Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare

(din volumul „Cezeisme II”)

 

 

(DE)(OARE)CE

Educația crimă și pedeapsă

educația la copii și părinți

fetele fără sâni fără coapsă

băieții n-au nas n-au dinți

Educația la copii și părinți

numai la profi și învățătoare

educația ne scoate din minți

educația cu ieșire la mare

Educația la profi și învățătoare

fetele n-au sâni și nici coapsă

educația însă pe toți ne doare

educația crimă și pedeapsă

Educația la copii și la părinți

scoate pe bandă rulantă sfinți

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

EXCLUSIV

 

O secundă o zi o noapte

dragoste m-ai susținut

dar tăcerile sunt coapte

iar poetu-i sudomut

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

COSTEL ZĂGAN

 Lacrimile sunt insulele evanescente ale sufletului.

ANTOLOGIA AFORISMULUI ROMÂNESC CONTEMPORAN, 2016

CUVINTE DE NISIP

Peisajul

îmi vine perfect

zic

trăgându-mi cerul

deasupra

capului

în

jur

tăcerea

devine

brusc

subterană

COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005

 

HAIKU – COSTEL ZĂGAN

Haiku pe o singură linie

Costel Zăgan

 

frunzele versuri spre toamna

PREMIUL ASOCIAȚIEI SCRIITORILOR DIN MOLDOVA-IAȘI, 1995 : COSTEL ZĂGAN

FOTOSOFIE

Cerul cică a ieșit afară

din cuvânt abia se vede

incurabil de primăvară

convalescent de verde

MATURIZARE SFORȚATĂ

Libertatea mi-a pus cătușile

închisoare deschide-ți ușile

GOLGOTA CUVÂNTULUI

Doamne Iisuse al limbii române

iartă-mă că-ți răstignesc cuvântul

viața trece numai visul tău rămâne

îl păstrez în mine răstignindu-l

Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul

este trup din trupul tău preasfânt

de-l rostesc se-nfiorează gândul

fără tine nu există niciun gând

Este trup din trupul tău preasfânt

viața trece visul însă mai rămâne

niciodată azi și mâine și oricând

Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul

îi dau viața-n mine răstignindu-l