EREZIA SUPRAOMULUI CONTEMPORAN

 

EREZIA SUPRAOMULUI CONTEMPORAN

Cu cât mă uit mai adânc în cer

cu atât se uită cerul mai adânc în mine

eu îmi amintesc de pildă de Nietzsche

însă Nietzsche nu-și amintește deloc

rănile mă fac mai puternic

continuați

așa grăit-a Zarathustra

așa tăcut-am eu

derutat de silogismele urii politice

eul liric face întoarceri dezordonate

la stânga și la dreapta

deși i-aș condamna pe toți la dreapta-mprejur

intertext

dacă nu mă sinucid astăzi

mâine se va naște sigur primul supraom

vai de mama mea

COSTEL ZĂGAN, revista OGLINDA LITERARĂ, IUNIE 2015

UN AUTOPORTRET MAGIC ȘI CAM ATÂT

Doamnelor și domnilor recunosc În bra
țele poeziei am ajuns băiat mare Apoi n
-am mai știut nimic De pildă nici cum poate
fi îngrășată o privighetoare numai cu razele
lunii Nici cum să scot flăcări din vulcanul
inimii Fără să acopăr nicio lume imaginară
cu lava cuvintelor Totuși am descoperit un clo
pot ce cânta pe brânci Și cum sunt cam super
ficial N-am reținut decât rănile cele mai adânci

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II