Istoria-și face nevoile și-n cafeaua mea de dimineață
nebuna s-a sculat cu noaptea-n cap
și-i turuie gura ca o meliță
înregistrez pe rând totul
de la lacrimi la fecale
vântul scârție ca o ghilotină
iar cerneala
a-nceput
să se-nroșească
Costel Zăgan, POEME POLIȚISTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu