miercuri, 22 martie 2023

ANTOINE DE SAINT EXUPERY, CITADELA, 1948

* De prea multe ori am văzut mila rătăcindu-se.

* Refuz să am milă față de rănile ostentative.

* Dar pe cel care moare nu l-am văzut niciodată înspăimântat.

* Când ești pe corabie, nu mai vezi marea din jur.

* Nu-i pot iubi pe sedentarii inimii.

* Și, murind, nu știa că moare, cu mâinile încărcate cu stele.

* Citadelă! Eu te-am clădit ca pe-o corabie. Te-am bătut în cuie, te-am șlefuit și ți-am dat drumul în timp, care nu mai e decât un vânt prielnic. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

COSTEL ZĂGAN

Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mării rău mă doar...